Cine sunt și ce caut aici?

Sunt Angelica Rădulescu și sunt un om curios.

Fotografia nu a fost un hobby pentru mine. Sigur, îmi plăcea să fac fotografii in concedii dar nimic mai mult. Primul curs de fotografie l-am făcut într-o perioadă în care aveam nevoie de sens și de o formă sinceră de reconectare cu mine însămi. Poate tocmai de aceea nu consider fotografia ca fiind o meserie sau un business. A devenit un mod de a privi lumea, de a înțelege mai bine oamenii și de a surprinde ceea ce este real, viu și valoros în ei.

La început, m-a atras partea tehnică a fotografiei, DE CE-ul și CUM-ul din spatele unei fotografii reușite. În timp însă, am înțeles că ceea ce mă ține cu adevărat aproape de fotografie este altceva. Este mai mult decât rezultat vizual. Este relația, observația și sensibilitatea. Îmi place să lucrez cu oameni care nu se simt foarte siguri în fața camerei. Îmi place să îi văd cum se deschid, cum capătă din ce în ce mai multă încredere in mine și în ei înșiși. Îmi place cum o fotografie bună nu schimbă doar imaginea pe care o arăți lumii, ci și felul în care te vezi tu pe tine.

Îmi place ceea ce simt când fotografiez. Am privilegiul de a participa la evenimente importante și de a surprinde cadre de o sensibilitate aparte. Sunt momente în care mă emoționez sincer în timp ce fotografiez. Uneori, în fața unui gest sau a unei priviri nu sunt doar un martor ci parte din acel moment. Alteori, când surprind un zâmbet sau o privire specială mi se face pielea de găină. Este semnul meu interior că am surprins ceva autentic si prețios.

Pentru mine, fotografia nu înseamnă doar să arăți bine într-o imagine. Înseamnă să te regăsești în ea și, în același timp, să descoperi ceva ce poate nu ai văzut până atunci la tine. Tocmai de aceea, cadrele mele preferate sunt, de multe ori, cele surprinse între momentele de „stat la pozat”. O fotografie reușită este cea în care am surprins ceva din tine, nu doar o postură corectă sau o lumină frumoasă. Caut să surprind esența, nu doar aparența. Mă interesează energia, prezența, fragilitatea, forța, nuanțele pe care poate nici tu nu le vezi la tine.

Poate și de aceea îmi place atât de mult când lucrez cu oameni care nu se simt confortabil în fața camerei. Satisfacția mea este imensă când sesizez momentul în care se schimbă ceva în ei, când scade tensiunea și apare naturalețea. Iar când își văd fotografiile nu se schimbă doar imaginea pe care o arată lumii ci și felul în care se văd pe ei înșiși.

Am o sensibilitate aparte și pentru evenimentele care au o miză umană reală. Mă emoționează proiectele organizate de ONG-uri, mai ales cele dedicate copiilor și tinerilor. Mă impresionează oamenii care investesc timp, energie și resurse ca să construiască ceva bun pentru viitorul nostru.

În afara fotografiei, mă definesc multe dintre lucrurile care îmi hrănesc mintea și sufletul. Îmi place să învăț, să citesc si să călătoresc. Îmi place să descopăr locuri, oameni și culturi diferite. Îmi place mâncarea, muzica, dansul, filmele și să încerc experiențe noi. Sunt atrasă de tot ceea ce aduce mai multă profunzime, frumusețe și conștiență în viață.

Astăzi, privind înapoi, îmi dau seama că fotografia este mult mai mult decât o alegere profesională. Este un drum de reconectare, de înțelegere și de transformare. M-a învățat să am mai multă răbdare si să fiu mai prezentă.

Iar dacă prin ceea ce fac reușesc să surprind ceva real dintr-un om, dintr-un moment sau dintr-o inițiativă care merită văzută, atunci simt că munca mea are, cu adevărat, sens.